Infecția enterovirală
Începând cu luna iulie curent, în mun. Chișinău se atestă o sporire a morbidității prin infecția enterovirală. Astfel, în luna iulie curent au fost înregistrate 235 cazuri de îmbolnăvire! (inclusiv 3 cazuri de meningită seroasă), față de 27 cazuri în primele 6 luni ale anului 2021. Cei mai afectați sunt copii de vârsta fragedă 0-6 ani cu o rată de peste 90 %.
Infecţia enterovirală este o maladie contagioasă, produsă de enterovirusurile ECHO şi Coxackie.
Se caracterizează clinic
Primele şi singurele simptome ale infecţiei cu enterovirus ar putea fi:
• febră de la 38,5 C la 40 C, care persistă timp de câteva zile;
• slăbiciune pronunţată şi frisoane/ friguri;
• dureri în muşchi şi în articulaţii;
Ceva mai târziu (deşi nu neapărat) pot apărea simptome precum:
• durerile în gât (angina);
• greaţa şi voma;
• durerile abdominale;
• diareea.
la unele persoane (mai ales la copii cu vârste de la 3 la 10 ani), infecţia cu enterovirus (mai ales subtipurile acesteia, numite coxsackievirus A şi enterovirus 71) determină deseori, odată cu febra şi cu durerile în gât, apariţia pe mucoasa gâtului şi pe amigdale (glande, tonsile) a unor băşicuţe numeroase.Aceste băşicuţe se sparg rapid şi se transformă în ulceraţii albui mici, care se vindecă în decurs de 5-10 zile.
Se îmbolnăvesc atât copii cât și adulții. La majoritatea absolută a adulţilor şi copiilor, care se contaminează cu enterovirus, boala respectivă decurge uşor şi se încheie cu vindecarea completă a bolnavului timp de 5-10 zile. Cu toate acestea, la unele persoane, această infecţie poate determina unele complicaţii grave la inimă, sistemul nervos, plămâni şi alte organe interne şi chiar poate conduce la decesul bolnavului.
La unii copii, infecţia cu enterovirus provoacă încă o formă de boală, care, în limbaj medical, poartă denumirea de boala gură-mână-picior.
În cazul bolii gură-mână-picior, concomitent cu febra:
• în gura copilului (pe limbă, pe partea interioară a buzelor şi obrajilor, pe gingii, pe cerul gurii) apar o mulţime de ulceraţii dureroase albe şi mici, cu diamterul de la 2 mm la 8 mm;
• pot apărea, pe pielea mâinilor şi a picioarelor (pe degete, pe palme şi pe tălpi) băşicuţe cenuşii, mai mult sau mai puţin numeroase, cu diametrul până la 5 mm, care sunt înconjurate de un cerc de piele inflamată de culoare roşie;
• starea copilului poate fi destul de gravă – din cauza ulceraţiilor dureroase, acesta poate refuza mâncarea şi băutura.
Receptivitatea este generală, maximă la copiii în vârstă de 3-10 ani. Incidenţa maximă a IE apare primăvara–vara.
Sursa de infecţie este omul bolnav şi purtătorul de enterovirus, care elimină în mediu agentul cauzal prin materiile fecale şi prin secreţiile rinofaringiene.
Transmiterea se face pe căile fecal-orală şi respiratorie, prin intermediul tusei, strănutului, de asemenea prin contact direct şi indirect cu sursa de infecţie, pe cale alimentară şi hidrică.
Factorii de transmitere – produse alimentare contaminate, apă, mâini murdare, obiecte de uz casnic. Pot răspândi această maladie şi muştele. Perioada de incubaţie variază de la 2 până la 7 zile. Maladia are un debut acut, uneori chiar brutal, cu ridicarea temperaturii 39-40°C, cu cefalee, slăbiciune generală, greţuri, vome.
În caz de îmbolnăvire este necesar de a chema medicul de familie la domiciliu, iar persoana suspectată trebuie izolată de alţi membri ai familiei.
Dacă dvs. sau copilul dvs. v-aţi îmbolnăvit cu infecţie enterovirală, cel mai important lucru pe care trebuie să-l faceţi este să urmăriţi cu atenţie evoluţia stării sănătăţii dvs. pe toată perioada de boală şi încă vreo câteva săptămâni după însănătoşire şi să mergeţi la medic de îndată ce observaţi chiar şi cele mai neînsemnate simptome ale unei dezvoltări agresive a bolii.
• Slăbiciune pronunţată, care creşte treptat.
• Persoana bolnavă spune că nu-i ajunge aer sau începe să respire des la cel mai mic şi obişnuit efort fizic, de exemplu, când se ridică din pat, merge sau vorbeşte (acesta poate fi semnul inflamaţiei ţesuturilor inimiii).
• Dureri de cap puternice, în special dacă sunt însoţite de greţuri şi de o încordare puternică a muşchilor gâtului (acesta poate fi semnul meningitei).
• Convulsii, tulburării în coordonarea mişcărilor sau leşinuri.
• Înroşirea ochilor sau tulburarea vederii.
• Când se îmbolnăveşte un copil în primul an de viaţă, care devine neliniştit/ agitat, plânge puternic, refuză mâncarea şi băutura sau devine apatic şi este greu de trezit.
Al doilea lucru important pe care trebuie să-l faceţi este să asiguraţi bolnavul cu o cantitate destul de mare de lichide pe toată durata infecţiei cu enterovirus. Aportul adecvat de lichide este desosebit de important pentru copil, care acuză simptome precum diareea şi voma
Nu este necesar niciun fel de tratament special. În prezent, nu există medicamente care ar putea preveni înmulţirea enterovirusurilor şi dezvoltarea unor complicaţii serioase ale acestei infecţii.
La unele persoane, infecţia cu enterovirus determină dezvoltarea aşa-numitei conjunctivite hemoragice acute, ce se manifestă printr-o inflamaţie şi înroşire pronunţată a ochilor, însoţită de senzaţia de usturime puternică în ochi. De regulă, starea ochilor se ameliorează a doua-a treia zi de boală, iar boala trece cu totul peste 7-10 zile.
În unele cazuri rare, infecţia cu enterovirus poate provoca, la băieţi sau la bărbaţi, inflamaţia testiculelor (orhita), care se manifestă prin umflarea/ edemarea scrotului, însoţită de dureri. Aceste cazuri de boală pot semăna cu o altă infecţie, care se numeşte parotidita epidemică (oreionul).
• Consumarea apei din fântâni, izvoare numai după ferbere; pe timp de vară e de preferinţă utilizarea apei îmbuteliate.
• Păstrarea alimentelor uşor alterabile la temperatura frigiderului cu ambalarea şi cu separarea producţiei prime de bucate finite.
• Protejarea alimentelor de muşte, gândaci, furnici, rozătoare.
• Respectarea igienei personale la prepararea bucatelor (spălarea mâinilor, după terminarea şi înainte de începerea altui proces tehnologic).
• Spălarea minuţioasă a veselei de bucătărie şi de sufragerie, cu utilizarea detergenţilor şi clătirea ulterioară a lor în apă fierbinte.
• Evitarea scăldatului în lacurile neamenajate sau în locurile interzise.
Adresați- vă la medic
de îndată ce observaţi chiar şi cele mai neînsemnate simptome caracteristice
infecției enterovirale ori ale unei dezvoltări agresive a bolii !